Temeiurile aplicării arestului preventiv în procesul penal

Abstract

Motivele privării de libertate a persoanei se află într-o interconexiune logică cu riscurile care se regăsesc în practica CtEDO și sunt transpuse în legislația națională Prin urmare există motive întemeiate de arestare a persoanei dacă într-o anumită cauză penală se reține cel puțin unul din următoarele riscuri: riscul eschivării; riscul de a împiedica buna desfășurare a justiţiei; prevenirea săvârșirii de către persoană a unei noi infracțiuni; riscul că punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică. Astfel, potrivit practicii CEDO, pentru ca o persoană să fie reținută sau arestată este suficient ca instanța de judecată care examinează cauza să rețină cel puțin unul din riscurile menționate. De aceea, motivarea existenței fiecărui risc reținut la aplicarea sau prelungirea măsurilor preventive privative de libertate (arestul și arestul la domiciliu), constituie o atribuție de baza a procurorului. O condiție obligatorie a acestui proces constă în faptul că riscurile trebuie argumentate prin probe și alte circumstanțe relevante.