dc.description.abstract |
Ședința preliminară, comportă o importanță deosebită în vederea derulării
în bune condiții a examinării cauzei în prima instanță. Reglementările
procesual penale, actuale ce reglementează ședința preliminară, o prezintă
ca o etapă secundară a fazei judecării cauzei. Această poziție este susținută și
de cercetătorii de specialitate din domeniul dreptului procesul penal. Astfel,
savantul Dolea Igor menționează că, „ședința preliminară este o etapă facultativă
la examinarea cauzei penale în fond” [1, pag. 777].
Actualmente în practica judiciară națională se atestă o multitudine de
cereri înaintate de părți în cadrul ședinței preliminare, după cum sunt: cereri
privind asigurarea efectivă a dreptului la apărare, privind ridicarea sechestrului,
aplicarea sechestrului, demersuri de prelungire, aplicare a măsurilor
preventive, cereri privind constatarea nulității actelor de procedură, în special
a rechizitoriului, cereri privind aplicarea sancțiunii inadmisibilității probelor
în procesul penal etc.
Faptul că ponderea etapei ședinței preliminare în cadrul fazei judecării
cauzei are o importanță tot mai mare se dovedește și prin numeroasele
excepții de neconstituționalitate ridicate de participanții la procesul penal a
normelor procesuale ce reglementează ședința preliminară [2].
În prezentul studiu ne propunem să analizăm normele procesual penale
din diferite state ce au ca obiect de reglementare aspecte țin de desfășurarea
ședinței preliminare. |
en_US |