Vulnerabilități ale canalelor de comunicare online în Republica Moldova și capacitatea limitată de reglementare

Abstract

Presa scrisă și-a descoperit demult declinul în regiunea noastră, iar cea televizată pierde din audiențe în favoarea online-ului. Despre acest lucru știm cu toții, însă puțini dintre noi deschid parantezele referitor la ce este o redacție, un cod deontologic sau preluarea textelor (chiar și cu formații neverificate) din goana după audiență. Canalele de informare online au cunoscut o varietate de forme, care au dus și la o varietate de modalități de comunicare. Până a vorbi despre comunicare codificată, provocarea amenințătoare și evidentă vine din administrarea surselor media, sau a punctelor de propagare a informațiilor. Posibilitatea de a publica texte de către orice deținător de o tastatură conectată la internet îngreunează modul de control și protecție a celorlalți utilizatori. În același timp, protecția de informații false și instigatoare la ură trebuie aplicată într-un mod care să nu fie asociat sau confundat cu cenzura. Dificultatea apare îndeosebi atunci când măsura punitivă poate fi aplicată doar după împlinirea faptului, când informația propagată deja a ajuns la suficienți destinatari. În astfel de circumstanțe, ar fi necesare măsuri de prevenție, însă în cazul în care ne referim la platforme de distribuție precum rețelele de socializare, prevenția ar putea fi sub forma limitării răspândirii anumitor informații.