Locul şi rolul UE în reglementarea diferendului transnistrean

Abstract

Obţinerea independenţei R. Moldova s-a desfăşurat în contextul accentuării tendinţelor secisioniste. Pe prim-plan s-a nuanţat separatismul transnistrean ce a survenit în urma a trei factori: activitatea rebelă a separatiştilor transinistreni, implicarea Federaţiei Ruse prin susţinerea militară, politică şi morală a separatismului, precum şi incapacitatea elitei politice din R. Moldova de a soluţiona această criză. În vederea soluţionării conflictului transnistrean au fost înaintate mai multe proiecte, însă menţionăm locul ocupat de UE în contextul procesului de negocieri. Interesul UE faţă de problema secisionistă din R. Moldova s-a manifestat prin următoarele acţiuni: numirea unui reprezentat special al UE în R. Moldova în martie 2005 sau deschiderea Delegaţiei permanente a Comisiei Europene la Chişinău şi lansarea misiunii EUBAM la frontiera moldo-ucraineană, la care adăugăm multiple proiecte de ordin economic subvenţionate de UE ce şi-au propus ca scop apropierea celor două maluri ale Nistrului.