Abstract:
Prin natura sa, infracţiunea de huliganism se
referă la categoria faptelor penale, calificarea
cărora prezintă complexităţi majore pentru lucrătorii
practici. Aceasta se datorează existenţei
în conţinutul componenţei de bază a art.287 CP a
unor semne cu caracter estimativ, care reiese din
aprecierea gradului de încălcare a ordinii publice,
precum şi din diapazoane destul de largi ale violenţei
aplicate asupra victimelor.
Pericolul social al faptei date reiese inclusiv
din aceea că deseori infracţiunea respectivă este
urmată de unele infracţiuni grave contra vieţii şi
sănătăţii persoanei şi cele împotriva patrimoniului.
La prima vedere, structura laturii obiective a
infracţiunii prevăzute de art.287 CP este destul de
simplă, având în calitate de semn obligatoriu fapta
infracţională, care încalcă ordinea publică sau
se caracterizează printr-o obrăznicie deosebită.
Însă, examinând amplu elementul dat al componenţei
de infracţiune, constatăm că, în esenţă,
fapta prejudiciabilă este formată din mai multe
modalităţi normative cu caracter alternativ, două
dintre care vor constitui obiectul de studiu al respectivului
demers ştiinţific.
Prin urmare, în pofida multiplelor modificări
ale normei juridico-penale privind huliganismul,
în doctrina penală persistă o polemică serioasă
vizând determinarea esenţei social-juridice şi
evaluarea semnelor constitutive ale componenţei
date de infracţiune.
Description:
În: Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Știinţe juridice; Nr. 17, Chişinău, 2023, p. 84-96. ISBN 978-9975-170-05-5 (PDF). ISSN 1857-0976.