Rolul poliţiei în asigurarea executării arestului la domiciliu

Abstract

În ultima perioadă, practica judiciară din Republica Moldova la capitolul aplicarea măsurilor preventive privative de libertate atestă o dinamică sporită, legată de aplicarea preponderent de către instanțele judecătorești naționale a arestului la domiciliu, atunci când se solicită aplicarea celei mai aspre măsuri de constrângere – arestul preventiv. Această practică a debutat datorită mai multor factori, unul dintre care este determinat de faptul că Republica Moldova a pierdut un număr relativ mare de cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în ultimii ani, iar o bună parte din ele se refereau la încălcarea art. 5 – Libertatea și siguranța persoanei, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Însă practica ne demonstrează că asigurarea de către organul de poliție a respectării restricțiilor, impuse odată cu aplicarea sau prelungirea arestului la domiciliu, este problematică, din diverse motive, inclusiv: imposibilitatea supravegherii fizice timp de 24 de ore a învinuitului/inculpatului; folosirea în arest la domiciliu de către învinuit a tehnologiilor moderne de comunicare; lipsa resurselor umane (angajați ai poliției) care să asigure pe o perioadă îndelungată de timp respectarea măsurii preventive, etc.