Abstract:
În dreptul român vechi transmiterea bunurilor se făcea pe cale legală şi testamentară. În
conformitate cu moştenirile legale, copiii legitimi şi adoptivi, atât băieţi cât şi fete, aveau o egală
vocaţie succesorală a bunurilor părinţilor lor decedaţi. Copiii naturali succedau numai la moştenirea
propriei lor mame. Se admitea reprezentarea succesibililor decedaţi înainte de deschiderea
succesiunii de către urmaşii lor. Copilul vitreg avea aceleaşi drepturi de moştenire ca şi cel legitim,
însă numai la succesiunea părintelui bun. Datoriile succesorale treceau asupra moştenitorilor,
moştenirea testamentară deschizându-se pe baza testamentului oral sau scris. Atât testamentele
orale cât şi e scrise se făceau în prezenţa martorilor. Părinţii îşi puteau dezmoşteni fiii dacă considerau
oportun acest lucru.
Description:
În: Legea și viața, nr. 05-06 (365-366) 2022, Chișinău, 2022, p. 43-47. ISSN 2587-4365.
