Politici pasive de muncă în Europa – exemplul Italiei

Abstract

Una dintre caracteristicile reformelor din domeniul muncii este creșterea ratelor de înlocuire și a duratei prestațiilor, precum și extinderea condițiilor de obținere a drepturilor care necesită, în mod evident, cheltuieli suplimentare. În schemele de tip asigurare, angajații și companiile contribuie direct la finanțarea beneficiilor. Astfel de contribuții sunt, în general, considerate a fi extrem de asemănătoare cu plata impozitelor, iar o acoperire mai largă a prestațiilor care necesită contribuții mai mari ar putea duce la crearea de locuri de muncă mai puține. Se estimează, totuși, că aceste reforme vor permite pieței muncii și economiei să își îmbunătățească funcționarea pe termen mediu, contribuind la generarea de venituri fiscale mai mari din veniturile de muncă, deși cu rentabilitate descrescătoare a sumei cheltuite pentru prestațiile de șomaj și măsuri de activare.