Controlul ecologic ca instrument principal de asigurare a protecției mediului

Abstract

Aruncând o privire în trecut, venim la o concluzie că suntem într-o ascensiune vădită în raport cu generațiile precedente. În mare măsură această ascensiune se datorează dezvoltării tehnicii, dar nu în ultimul rând și a științei domeniilor de consumație. În același timp științele de conservare și de dezvoltare nu și-au găsit locul lor „de merit”, or lipsa unui interes curent face ca lucruri importante să fie lăsate fără atenție. Întorcându-ne la ideea progresului și senzației de ascensiune, trebuie să înțelegem că, în același timp, suntem într-o profundă criză în ce privește condițiile de mediu în care trăim. Cu atât mai mult devine actuală o astfel de abordare, cu cât se dezvoltă știința de consumație și tehnica de utilizare a componentelor de mediu. Am învățat să „împrumutăm” de la NATURĂ, dar nu ne-am învățat să-i întoarcem ceea ce am luat cu împrumut. Deși o perioadă îndelungată noi nu ne-am pus scopul de a proteja mediul, chiar dacă suntem conștienți că resursele acestuia sunt epuizabile, oricum va veni un moment când această problemă va deveni o stringență. Din aceste motive, dar și din altele, considerăm că abordarea oricărui segment de probleme, care să aibă tangență cu protejarea mediului, reprezintă un efort îndreptățit în vederea creării unei conștiințe de mediu. Una din aceste probleme vizează rolul și locul controlului ecologic, ca mecanism de asigurare a unei folosințe raționale a componentelor de mediu.