Despre terorism şi represiuni politice în Franţa secolului al XVIII-lea. Cazul lui Ludovic al XVII-lea

Abstract

Articolul are ca subiect teroarea de stat şi represiunile politice analizate în baza evenimentelor care au avut loc în perioada Revoluţiei Franceze din 1789. În context, se specifică că teroarea este numele generic dat perioadei ce a urmat preluării puterii de către cea mai radicală grupare, a iacobinilor, perioadă în care violenţa fizică, asociată cu ameninţarea prin folosirea violenţei, a fost practicată în scopul creării bazei unei noi ordini sociale. Astfel, ţara care, în pofida faptului că a proclamat „Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului”, a păşit pe calea terorii şi injustiţiei. Prin urmare, autorii prezentului studiu scot în evidenţă cauzele acestui fenomen şi căile principale de contracarare a lui la etapa actuală de dezvoltare a societăţii. Un alt aspect abordat în articol ţine de destinul trist al unui copil, cunoscut cu numele Ludovic al XVII-lea, care a avut ghinionul de a se naşte într-o familie regală importantă a Europei şi care a prins şi vremurile tulburi ale unei revoluţii. Cazul lui oferă posibilitate de a analiza represiunea, procesul de „spălare” a creierilor, obligarea de a denunţa calomnios împotriva părinţilor, impunerea dezicerii de religie şi acceptarea doctrinei revoluţionare, manipularea, precum şi tratamentele inumane şi degradante în calitate de manifestări ale terorismului revoluţionar. În concluzie, se apreciază că această perioadă relativ scurtă, când teroarea şi-a arătat faţa sa îngrozitoare sub forma terorismului de stat, trebuie să rămână în vizorul cercetătorilor şi a structurilor abilitate în vederea contracarării acestuia la etapele ulterioare de dezvoltare a societăţii.