Asigurarea implementării şi respectării principiului nediscriminării

Abstract

Discriminarea constituie un tratament diferenţiat faţă de o persoană sau un grup de persoane în baza unui criteriu protejat, în comparaţie cu o persoană aflată în situaţie analogică, în realizarea unui drept. Discriminarea are la bază stereotipuri şi prejudecăţi, se poate manifesta în orice domeniu şi oricine poate deveni victimă a discriminării. Fiecare dintre noi are dreptul de a nu fi discriminat, în caz contrar ne confruntăm cu o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. În literatura de specialitate sunt analizate consecinţele discriminării, care pot fi de scurtă durată şi de lungă durată, dar care pot afecta persoana la un anumit moment, sau o pot afecta pentru întreaga viaţă: în plan personal (relaţiile cu cei din jur, comportamentul), familial (formarea familiei, relaţiile cu alţi membri ai familiei), profesional (încadrarea în câmpul muncii, salarizarea), social (bunăstarea) etc. În acest sens, trebuie să se înţeleagă că tolerarea discriminării sau utilizarea acesteia împotriva altor persoane poate avea efect de „bumerang”, mai devreme sau mai târziu.