Posibile dificultăți generate de modul reglementării condițiilor de prelungire tacită a contractului de locațiune

Abstract

Un aspect destul de importat în determinarea perioadei contractului de locațiune, în mod evident, îl constituie termenul pentru care acesta a fost încheiat. În cazul în care părțile evită să stabilească un termen, în planul perioadei maxime, legiuitorul acordă un termen de 99 de ani, iar părțile pot desface raportul contractual în baza unui preaviz. O situație aparte este cea a faptului când, la expirarea termenului contractului, părțile continuă în mod tacit să execute condițiile sale, termenul acestuia fiind prelungit automat pe o perioadă nedeterminată. Anume această situație poate crea multe dificultăți în rezoluțiunea ulterioară a contractului în lipsa unor concretizări ce urmau a fi făcute de legiuitor cu această ocazie. În context, studiul de față vine cu unele presupuse situații de neclaritate în această materie, încercând a oferi soluții clare și viabile.